?
România merge la vale... Şi nu se mai opreşte.
Într-un fel plătim înfumurarea de a fi crezut că politica nu ne poate influenţa. Uite ca politica ne poate nenoroci pe noi si pe copii noştri.
Am crezut că drumul nostru poate fi doar în sus. Nu am văzut sau am refuzat să vedem cât de adâncă este prăpastia de lângă noi.
De câte ori stai de vorbă cu un român cu "pretenţii de intelectual" - om ce poate emite judecăţi de valoare - vei ajunge inevitabil la afirmaţie "Eu nu fac politică, dar părerea mea este că ..." sau "Eu nu sunt implicat politic, dar...". Afirmaţia este folosită pentru a da greutate spuselor ce urmează. Dar afirmaţia mai denotă ceva, anume faptul că politica este considerată a fi un lucru derizoriu asupra căruia "un înţelept nu are de ce să se aplece".
Aşa am ajuns să fim conduşi de politicieni derizorii, lipsiţi de substanţă, fără vână, care au soluţii doar pentru interesele lor mizere şi acelea vai de capul lor.
Criza în care ne afăm acuma este una a soluţiilor asumate şi cântărite.
Criza este de fapt rezultatul neimplicării celor care au soluţii, a celor care ştiu să găsească soluţii altele decât unele pompieristice.
A spune că nu mai cheltuieşti dacă nu ai (adică scazi salariile şi pensiile) sau ceri mai mult dacă ai nevoie (adică măreşti impozitele) denotă o gândire primitivă rezumată la un singur pas. Rezolv problema acum, apoi mai văd. Când ministrul de finanţe îţi spune că pieţele nu sunt predictibile, atunci e grav că ai un asemenea ministru de finanţe.
Eu cred că soluţii există dar va trebui să le scoatem la lumină.